Te pui?

Treceam luni prin faţa Secţiei 3 de Poliţie din Timişoara, unde, bine înfipt lângă un arbore genealogic, un stâlp-cu-o-placă-de-aducere-aminte sta să (re)amintească trecătorului -- neiniţiat sau dezinteresat -- că Primăria face şi ea ceva pentru mama-natură. Acuma, pe bune, nu vă puneţi cu timişorenii! Ei iubesc oraşul, florile, copacii, râul, ramul -- într-un cuvânt -- curăţenia. Problema e că nu prea rima sloganul campaniei cu fundalul de la fundul copacului: pe acolo îşi făceau veacul nişte pahare goale de Starbucks, un fost pachet de Pall Mall, vreo 2-3 flyere auto-mototolite şi alte reziduuri cotidiene, greu de văzut cu ochiul liber (adică din picioare, în treacăt) şi imposibil de ridicat, în lipsa unui IQ civic peste medie.
Se mai zice că cu orgoliul de timişorean nu te joci; un Adi-de-Timişoara face, "se bagă", ştie, e peste tot; nu-i ca restul (ah, oltenii!). Şi ceea ce părea un început promiţător de campanie, mediatizată pe toate căile şi prin mai toate cartierele, nu mai pare să sugereze altceva decât că nu trebuie să te pui cu timişorenii. Am reţinut. Un ţigan de Timişoara aruncă o hârtie unsă de un langoş pă jos, dar vai! "comunitarii" care tocmai ce se nimeresc pe trotuarul de vizavi, un el şi o ea (că nu se acţionează de unu' singur, nu-i frumos), sunt prea ocupaţi cu team-building-ul ca să dea bineţe si, eventual, o amendă. Nu se pun ei cu timişorenii! Nu de alta, da' să nu-şi ia vreo palmă peste ochelarii de soare, de la vreo profesoară filozoafă.