Ce n-ar face omul pentru o minivacanţă de 1 mai? Anul ăsta, absolut nimic. Pentru că Ziua Muncii vine într-o ordinară zi de sâmbătă. Ce mai contează că, oricum, e zi nelucrătoare? Boborul face sărbătoare!
Culmea muncitorimii ar fi ca şomerii şi freelancer-ii petrecăreţi să fie în număr copleşitor de "mai mare" decât al angajaţilor, care -- vorba vine -- ar fi cei mai îndreptăţiţi să-şi serbeze Ziua Muncii.
Până apar studiile sociologice care să-mi confirme (ne)aşteptările, eu (pe)trec sâmbăta ca de obicei; şi-ncerc să-mi ascund indignarea că vecinii mei cu scaun în cap insistă să-mi pună muzică de valoare că, deh!, aşa vrea sentimentul românesc al fiinţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu