Update

De ceva timp am ajuns in America. Sunt in Pittsburgh -- PA, la 45 de minute de mers cu autobuzul din Downtown. Am calatorit bine, am prins avionul din Frankfurt, chiar la limita -- cateva secunde pana sa plece autobuzul pe pista, am calatorit confortabil, desi bagajul, nu! L-am recuperat abia dupa 4 zile de telefoane, asteptari si "plimbari" la Wal-Mart.
Am intalnit oameni faini (si nu numai), intre timp invat rusa si turca. E mult de lucru, dar se merita.
De cateva zile incoace (saptamana asta e libera), merg la pescuit de noaptea pana spre dimineata. "Dam" la cat-fish. E greu cu momeala artificiala, abia am prins unul, dar ce mai conteaza?

Incerc sa ma adaptez din mers; sunt multe aspecte care ma diferentiaza ca est-european -- roman(ca), de ceilalti, dar, pana in toamna, sper sa le descifrez cat mai indeaproape. Asta e interculturalitatea! Roman singur intre oameni de alte nationalitati! Nu pledoarii penibile si sterile despre cat de "frumos" si "bine" e sa fim toleranti si open-minded sau alte teorii insipide din putul gandirii unor insi care nu si-au miscat vreodata talpiciul in afara tarii! Interculturalitatea e greu de invatat! Iar mie mi-e greu, recunosc.

Voi reveni cu chestiuni mai relevante.

P.S: "Faza" cu rasismul e putin cam diferita de ce propovaduiesc filmele de la Hollywood, dar, despre asta, altadata.