vineri, 5 februarie 2010

Valentinirilor, cari sunteţi voi!

Am un dezgust profund faţă de "Ziua Îndrăgostiţilor", că îl simt acut în stomac, pe măsură ce avalanşa orgiastică de spam-uri valentine îmi tulbură existenţa paşnică şi dezinteresată.
Ce am eu cu Valentine's Day? N-am nimic cu aspectul de sărbătoare importată, ce-i drept, pledoaria pentru autohtonismul românesc nu-i şade bine decât lui Dan Puric, deci nu mă încearcă indigenisme patriotarde.
Problema nu e nici măcar numele 'sărbătorii'; în fond, la origini stă o faptă nobilă a unui preot catolic; dacă românii au o afinitate pentru anglicisme, se-nţelege - tranziţia, bat-o vina!
La urma urmei, Valentine's Day, Dragobete, Dracobete, numi-s-ar cum vreţi, e cam acelaşi lucru, întrebarea mea firească e alta: are omul nevoie de 14 februarie, o dată pe an, ca să facă dovezi de iubire? Cum rămâne cu restul 364? Cu ce o poate încălzi pe o EA o inimă de pluş de la Auchan, o cutie de "I ♥ Milka" , sau un buchet ordinar de trandafiri perisabili şi amintiri "bitter-sweet" dintr-o noapte furtunoasă?
Eşti copilul unui tată singur şi nefericit? Ai vrea să-l vezi şi mai frustrat că nu-i în stare nici acum să înceapă o nouă relaţie? Nicio problemă, Europa FM îi înlesneşte "combinaţia". Tu trimie CV-ul, plus o scrisoare de intenţie şi-i aranjăm noi o parteneră! Bonus: o cutie de prezervative cu autograf Michael Bolton, în semn de mulţumire pentru fidelitate!
"Shopaholism-ul" e real, consumerismul- religia omului recent în plină ascensiune, la fel de real precum prima tranşă de împrumut de la FMI, iar dacă îndrăzneşte cineva să dea la o parte perdeaua de bon-ton de pe sufletul amorezat-o-dată-pe-an, va lua cale-ntoarsă. Ce rămâne din om, odată dezbrăcat de haina erotico-caritabilă pe care o îmbracă de Ziua Îndrăgostiţilor?
Cel mai probabil un individ frustrat de propria-i insuficienţă ontologică, cu fasoane de prim-amorez! Cum să rămâi singur, dom'le? Da' ce, n-are balta broaşte?!
E de-nţeles, pentru unii, Halloween-ul e o dată pe an, pentru alţii, zilnic, iar pentru toţi, o dată la cinci ani. Valentine's-ul, deşi cântat de pe toate mesele în februarie, nu supravieţuieşte ca sărbătoare continuuă, decât acolo unde e clădită pe o temelie serioasă şi pe care se consolidează în fiecare zi. Minoritari, dar tari!
Şi, în ciuda refrenului hedonist al TVR, de anul trecut: "Bagă-i (sic!) o valentină!" eu zic: bagă viteză şi dă-i un telefon, mai e până-n 14'..

Un comentariu:

Radu spunea...

Iubirea de azi are gust de hamburgeri. O iubire la repezeala, un fast-food al sentimentelor. Asa e viata. Asa mancam, asa traim, asa iubim... iar valentine's day nu este decat biruinta poftei asupra dragostei. nu credeam ca Petre Tutea a avut dreptate cand a zis ca incepem sa traim si sa iubim zoologic. animalic.

P.s. Felicitari pentru expunerea de mai sus :) imi place de tine