Despre călătorii

© Airwan | Dreamstime.com

      E ceva fascinant și unic în fiecare călătorie. Fie cât de scurtă - în afara casei, orașului, țării. Am încercat să profit cât mai mult de astfel de oportunități, doar, vorba vine, bate fierul cât e cald!
      Există și acest gen de vacanță ”de vis” sub forma unui traseu turistic dens și alert. Un ocol al pământului în 80 de zile pare a fi un plan realizabil pentru atât de mulți. Și se practică, e rentabil, vezi multe și te întorci cu amintirea unor locuri de care prieteni sau cunoscuți abia au auzit.
     Prima ocazie pe care am avut-o să ajung într-un oraș turistic european a fost în 2005. Veneția. Grup de 50 de persoane, cu autocarul. Ieșire scurtă, mai degrabă monotonă. Deoarece în momentul în care grupul de călători nu e omogen, fiecare are propriile puncte pe harta obiectivelor de vizitat. Nici vorbă să poată fi toți mulțumiți, iar aici se cere soluția de mijloc: obiective-generalități de care cel mai probabil nici nu ai nevoie și nici nu te interesează în mod personal.
      Pentru mine, vizita într-o țară străină e ca mâncarea bună. Dacă nu-i acorzi suficient timp pentru a te cuceri cu estetica și gustul, n-ai făcut decât o banală consumație pe stomacul plin.
      Când aud persoane lăudându-se cum au vizitat 5 țări într-o săptămână, câte 2 orașe pe zi sau alte chestiuni similare, înțeleg două lucruri. În realitate, n-au văzut mare lucru. Puteau la fel de bine să fi aterizat pe un aeroport internațional și să privească de pe geamul de la etaj dinamica peisajului.  Pe de altă parte, astfel de amintiri fac parte din categoria ”am poze, deci am fost”. Hai repede lângă statuie, lângă nu-știu-ce biserică, mai un parc, o cafenea și gata. Ai văzut orașul. Pentru că, până la urmă, o astfel de experiență în care nu există implicare pe termen lung, nu e validată decât prin feedback-ul primit la fotografiile de vacanță.          
       E o lipsă de respect față de însăși noțiunea de călătorie ritmul acesta mult prea alert în care istoria, cultura și civilizația unui oraș sunt procesate de amatorii de poze de vacanță.
Unii ar zice că a cunoaște un oraș poate lua luni, chiar ani buni, e adevărat! însă schimbarea bruscă, alertă a peisajelor urbane sub pretextul escapadelor turistice fugitive e pur și simplu amețitoare.
        O călătorie bine-meritată ar trebui să însemne dincolo de toată alergătura o redescoperire de sine într-o altă lume, o experiență tonifiantă din care rămân amintiri bine întipărite chiar și în lipsa camerei foto.