Dorinţă

,, În mârâitul tainic al ploii
mormântul şade
dormind inima câinelui din mine.

Când te voi găsi pre tine moarte
a morţii ce vine,
când mă voi logodi cu tine, mireasă
dezlegătoare de uitatul
somnului
pietrelor
păcatului meu?

Glas dezîncrescut in veşminte,
gol negru cu care pot alerga
Viaţa.

Când Te voi vedea pre Tine, Lumina mea,
mai presus de lumină,
când voi fi bucuria
zilelor
vecinice
de vară
primăvăratecă.

Doamne, mi-e dor de Tine,
mi-e tare dor,
aşa încât îţi spun asta
fără să mai caut
nădăjduire în pământul acesta nebun.

De ce te-ai desprins pământ al meu,
de Adierea vecinicelor insule
ce inghit marea,
de ce mi-ai făcut din
mare insulă şi din
cornul de vânătoare
mormânt nou?

Doamne, se aud glasuri înmuiate în vânt,
dezgheţate în marginile veacului
ce plutesc, lumii, fum,
intoxicaţie?
Doamne al meu, fă-mă
simplu
şi nou.
fă-mă primăvară.
Tu eşti Lumina. "


Blidar Ionuţ, 17 martie. 2009.