'Creştinismul e aventură, e happpening'

[... 1965]
" Nenorocirea este că veacuri de-a rândul - şi acum mai mult decât oricând - până şi oamenii de bună credinţă (şi mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.
În vreme ce e clocot, e scandal, e ,,curată nebunie", mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă, e aventură, e happening - e cel mai formidabil happening.
Crestinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate dar e în special un mod de a trăi şi o solutie şi e reţeta de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra- LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.
Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fară a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de heroină).
Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă - dar nu searbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei cele mai riscate. Un trapez la mare înălţime - şi nici o plasă dedesubt.
Nu înţeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor şi petiţionarii fericirii că trec pe lângă ceea ce caută. Eu unul văd creştinismul ca pe un hiper acid lisergic şi o versiune mai "tare" a unor cărţi ca Arta de a fi fericit sau Cum să reuşeşti în viaţă a lui Dale Carnegie.
Isihie: fericire. Şi nu numai în anumite locuri, la sfântul munte. Pretutindeni. O reţetă universală."

-fragment din Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt-