Într-un interviu cu Ziarul de Iași, Dan Hatmanu relata momente-cheie din formarea sa profesională, drumul spre pictură alături de artistul Corneliu Baba, despărțirea de acesta și întâlnirea cu sculptorul Giacometti.
A fost sau nu un artist „total”? „Am încercat să abordez toate genurile, [...]. Când ai ceva de exprimat și consideri că mijloacele obișnuite de expresie nu pot rezolva acest lucru, încerci să treci chiar la literatură. De asta am și scris „Amintiri în timp", nu pentru că aș fi avut pretenția de scriitor, ci pentru că am simțit nevoia să exprim lucruri pe care pictorul le poate exprima mai greu în pictura sa.”
Dincolo de justețea acestui fapt, modul în care pune problema motivației auctoriale, din perspectiva complementarității literaturii și, implicit, a funcției sale cathartice, generează automat o altă întrebare.
Oare câți scriitori au ”ajuns” la literatură datorită incompatibilității lor cu alte genuri și câți mai sunt, actualmente, ”artiști totali”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu