Până la ultima scenă, „Film pentru prieteni” al lui Radu Jude are un singur personaj. Un one-man-show remarcabil în care un bărbat de 41 de ani ce a ales să se sinucidă filmează un ultim mesaj.
Dacă în primele minute confesiunea pare banală, destinată familiei și cunoscuților, pe măsură ce tensiunea crește, se transformă în monolog adresat spectatorului, al cărui discomfort se accentuează. Fie coalizează cu „victima”, identificându-se cu slăbiciunea acesteia, fie încearcă un sentiment de vinovăție față de cei pe care, la rândul său, i-a pus cândva la colț.
„Film pentru prieteni” (2011) e un film despre relații interumane, despre societate, despre birocrație, despre absurdul din România. Umorul involuntar accentuează grotescul dintr-o societate în care fiecare se pricepe la orice.
Vecinul „săritor” nu știe ce să-i facă omului; aduce hârtie igienică, cu care începe a șterge canapeaua pătată de sânge. Când vine echipajul medical, confirmă și el, „da, i-a atins toți nervii optici”, cu o nonșalanță ilariantă. Vecina, mai slabă de înger, nu îl poate ajuta fizic. Se resemnează spunând Tatăl Nostru, îi face o cruce și așteaptă să moară. Nici ambulanța nu vine timp de minute bune. Iar – ironia absolută – când vine, îl consolează pe sinucigaș spunându-i să stea liniștit, că doar nu va muri.
Vecinul „săritor” nu știe ce să-i facă omului; aduce hârtie igienică, cu care începe a șterge canapeaua pătată de sânge. Când vine echipajul medical, confirmă și el, „da, i-a atins toți nervii optici”, cu o nonșalanță ilariantă. Vecina, mai slabă de înger, nu îl poate ajuta fizic. Se resemnează spunând Tatăl Nostru, îi face o cruce și așteaptă să moară. Nici ambulanța nu vine timp de minute bune. Iar – ironia absolută – când vine, îl consolează pe sinucigaș spunându-i să stea liniștit, că doar nu va muri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu